plan·lingv·o

plan·lingv·o
лингв. плановый язык (= planizita lingvo).

Эсперанто-русский словарь. 2014.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Смотреть что такое "plan·lingv·o" в других словарях:

  • radical — RADICÁL, Ă, radicali, e, adj., s.m. I. adj. 1. De bază, fundamental, esenţial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârşire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acţiuni… …   Dicționar Român

  • oblic — ÓBLIC, Ă, oblici, ce, adj. 1. Înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; pieziş, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri şi prisme) Care… …   Dicționar Român

  • temă — TÉMĂ, teme, s.f. 1. Idee principală care este dezvoltată într o operă, într o expunere; subiect; aspect al realităţii care se reflectă într o operă artistică. ♢ loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic… …   Dicționar Român

  • concatenaţie — CONCATENÁŢIE, concatenaţii, s.f. 1. (lingv.) Înlănţuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (lit.) Înlănţuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  concatenáţie …   Dicționar Român

  • secţiune — SECŢIÚNE, secţiuni, s.f. 1. Faptul de a secţiona; tăietură, despărţire; (concr.) porţiune tăiată în urma secţionării; loc unde s a făcut o secţionare. 2. Suprafaţă rezultată prin intersecţia unui corp solid cu o suprafaţă (plană sau curbă). ♦… …   Dicționar Român

  • construi — CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o maşină etc.) legând în mod trainic şi în ordinea cerută părţile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcţie de proporţii vaste, care necesită lucrări… …   Dicționar Român

  • polarizare — POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acţiunea de a (se) polariza şi rezultatul ei. 1. (fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândeşte proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♢ Polarizare… …   Dicționar Român

  • articol — ARTÍCOL, articole, s.n. 1. Expunere scrisă (de proporţii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o temă politică, economică, ştiinţifică etc. ♢ Articol de fond = articol care exprimă punctul de vedere al redacţiei unei publicaţii periodice în… …   Dicționar Român

  • simplu — SÍMPLU, Ă, simpli, e, adj. 1. Care este format dintr un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr un …   Dicționar Român

  • schelet — SCHELÉT, schelete, s.n. 1. Totalitatea oaselor care susţin corpul unui vertebrat; sistemul osos aşezat în poziţia sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistenţă al unei construcţii sau al unui ansamblu …   Dicționar Român

  • bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»